Mare noroc am cu trupa Odyssey că ajung să pun piciorul în noi ÅŸi noi crâşme. Apropos, aÅ£i observat cât de neinspirat îşi botează crâşmele patronii din Suceava? Care mai de care cu nume mai hidos, mai manelist ÅŸi mai căcăcios. Au explodat numele de fundaturi cu sonoritate italiană, exact după tipicul oricărui cioroi care gâjâie manele ÅŸi care-ÅŸi spune Pulică Italianu’, că Å¢iganu’ Borât, deÅŸi i se potriveÅŸte cel mai bine, crede el că nu are priză la campioane ÅŸi cocalari cu lanÅ£ de 4 kile la grumaz. Din zona asta, dar fără legătură cu italienismele, deÅŸi se termină tot în ”o”, face parte ÅŸi denumirea Taboo, care e un fel de “furculision”. Tabu e de orgine polineziană. Taboo, care se citeÅŸte “tabu”, e construit exact pe principiul “true” – “tr00″ uzitat de hamburgării black metal cu colecÅ£ii întregi de muzică proastă trasă în garaj ÅŸi de filme porno cu femei grase. Adică, pudibonzii scriu “pewla” în loc de “pula”. În concluzie, Taboo mi se pare un nume neinspirat.

 

    Dacă tot am ajuns aici, unde mă puteam aşeza? Lângă veceu, fireşte! Pentru că numele meu complet e Camil Vidanjorul şi mi-am schimbat porecla în renume neutralizând orice fel de căcat cu două picioare şi două mâini prin metode specifice. Dacă tot eram lângă veceu, mi-am făcut curaj şi l-am vizitat. Am descoperit trei uşi. Pe prima era desenată o femeie. Pe a doua era desenat un om. În cele din urmă, pe a treia scria GAZ. Ce pălăria calului, ăştia au şi camere de gazare? De fapt aia era magazia, dar oamenii răi care aşteptau să se cace, care atunci când merg cu trenul taie cu lama cuţitului canapeaua din compartiment, au furat câteva litere din cuvânt. Ce a rezultat vedeţi mai jos.

 

 

    Publicul era format din două remorci de cetăţeni. Prima remorcă era reprezentată de cei care frecventează localul şi care nu au nimic în comun cu Odyssey, dar care mi-au fost colegi de grădiniţă, gimnaziu, liceu, facultate, master, stradă, săniuş şi alte activităţi. Cea de-a doua remorcă era compusă din oameni pe care îi văd frecvent la concertele trupei. În concluzie, acolo cunoşteam pe toată lumea.

 

    Locul unde a cântat trupa a fost ales extrem de neinspirat, deoarece stabilimentul are forma a două pătrate care comunică pe o fracţiune de latură comună, astfel sunet bun şi vedere directă aveau vreo câteva mese, printre care se afla şi aia de la veceu.

 

 

    Despre concertul Odyssey nu e prea mult de zis. A fost ca întotdeauna, adică plăcut. Dacă vă interesează daţi cu sărciu pe blog şi găsiţi destule. Voi puncta doar câteva chestiuni. Prima e faza cu Focul Viu. Pentru prima remorcă de cetăţeni, care sunt sigur că nu a auzit nici de Focul Viu şi nici de Odyssey până în acea seară, este nevoie de nişte explicaţii. Ca să fie clar şi pentru a nu cădea neofiţii în aceeaşi capcană în care am căzut şi au în urmă cu câţiva ani, câteva piese pe care le cântă neautorizat Focul Viu şi autorizat Odyssey, au fost compuse şi cântate de Prefix Folk MM, o formaţie din Sighetu Marmaţiei. Nici piesele semnate Phoenix şi cântate de Odyssey în acea seară, nu au legătură cu Focul Viu, iar piesa cu Fata Verde e tot de la Phoenix şi nu de K1 sau Proiect K1 cum ar crede mulţi.

 

 

    De subliniat mai e că Odyssey ÅŸi-au făcut rost de un nou basist, după plecarea lui Dan “Airsoft” Saghin. Noul basist se numeÅŸte Ciprian Labas, cum l-a prezentat un membru al formaÅ£iei ÅŸi e un Banderas de Câmpulung Moldovenesc ce a spart Å£ambalele la Evolution devenită Arthaic ÅŸi cu care nu mai cântă.

 

    Ultima treabă de remarcat ar fi piesa cu clopoÅ£eii ÅŸi cu Simion. E prima dată când o aud ÅŸi mă duce cu gândul la Simion Pustnicul din Putna ÅŸi la Agamiţă Dandanache. Mie mi-a plăcut tare ÅŸi sper să fie nelipsită din pleilistu’ viitoarelor concerte Å£inute în noi ÅŸi noi crâşme ale târgului. PuteÅ£i asculta mai jos una dintre piesele litigioase de care aminteam mai sus. 

 

    Pe Tudor Gheorghe îl ştiu de mic. Mi-a stârnit interesul cu Primăvara simfonic acum mai bine de 10 ani şi chiar mi-am cumparat discul original, destul de scump la vremea aia, pe care îl acultam la un CD-player portabil la care aveam conectate nişte boxe de calculator. După vreo câţiva ani a venit la Suceava cu Iarna simfonic. Era prin noiembrie 2003. Atunci a fost momentul când am înţeles cât e de mare acest om.

 

Continuare »

Continuare »

    Bucşaru beleşte ochii la stele în nopţile senine din Bărăgan şi cântă cam ca Tilică Lupu, când se gândeşte că vine dubla cu Liverpool şi returul. Dan Petrescu, steaua Unirii Urziceni, străluceşte în altă parte. Mai concret mai jos.